Orașul se află în nord-vestul județului, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile Prahovei, acolo unde aceasta primește apele micului afluent Peleș. Este străbătut de șoseaua națională DN1, care leagă Ploieștiul de Brașov.

La Sinaia, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN71, care duce spre sud-vest la Târgoviște, Răcari și Tărtășești (unde se termina în DN7 aproape de București). Prin orașul trece și calea ferată Ploiești-Brașov, pe care este deservit de stația Sinaia și de halta Sinaia Sud.

Demografie

Componenta etnică a orașului Sinaia

romani (93,02%)

romi (1,23%)

Necunoscută (5,04%)

Altă etnie (0,69%)

Componenta confesională a orașului Sinaia

Ortodocși (91,68%)

romano-catolici (1,47%)

Necunoscută (5,12%)

Religie Altă (1,71%)

În conformitate cu recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sinaia se ridică la 10.410 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistrează 12.512 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,03%), cu o minoritate de romi (1,24%).

Pentru 5.04% din populație, separată etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,68%), cu o minoritate de romano-catolici (1,48%). Pentru 5.12% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Evoluția demografică Sinaia

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Istorie

Zona des împădurită de pe Valea Prahovei în care se află în orașul Sinaia era nelocuită în secolul al XVII-lea, primii locuitori care s-au stabilit în pădurea virgină de aici, aflată la poalele Muntilor Bucegi, fiind călugării mănăstirii 09 î Sinantreți 09,î Sinantreți 09 î de către marele spătar Mihai Cantacuzino, precum și niște scutelnici care se ocupa cu paza mănăstirii și cultivarea moșilor cei 11. Orașul a luat numele mănăstirii, iar mănăstirea a fost denumită așa după călătoria spătarului la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din peninsula Sinai.

La începutul secolului al XIX-lea, întreaga Vale a Prahovei era organizată ca o singură comună, denumită Podul Neagului, cuprinzând întreaga vale, de la Predeal la Posada. În 1864 cătunele Posada și Podul Neagului au fost alipete comunei Comarnic.

La 5 August 1866principiul Carol I al României a ajuns la Mănăstirea Sinaia, situată pe atunci în comuna Podul Neagului. Acesta sa implicat în organizarea regiunilor și, în 1874, cătunele rămase în afara comunei Comarnic au primit numele de Sinaia, o comună cu reședința la Bușteni. Un raport oficial datat 1 Decembrie 1874 atestă că reședința comunei Podul Neagului a fost mutată la Sinaia, care și-a primit astfel numele în acel an (de la cel al Mănăstirii Sinaia, al cărei nume provine la rândul său de la cel al Muntelui Sinai). 

La 9 mai 1880 Sinaia a dobândit statutul de comună urbană și cuprindea cătunele Izvor, Furnica și Poiana Țapului. Intravilanul orașului Sinaia a fost astfel desprins din domeniul comunității Podul Neagului, care și-a mutat reședința înapoi la Comarnic. În 1884, cătunele Predeal, Azuga, Bușteni și Poiana Țapului s-au separat de Sinaia, formând comuna Predeal, în vreme ce comuna Sinaia a rămas cu cătunele Izvoru și Furnica.

În aceeași perioadă, familia regală a României și-a stabilit la Sinaia reședința de vară, construind complexul castelului Peleș. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea o populație de 2210 locuitori, o școală mixtă frecventată în 1899 de 103 elevi, hoteluri, gară pe calea ferată Ploiești-Brașov, clinică de hidroterapie și mănăstirea Sinaia.

Tot în aceeași perioadă, orașul a început să devină unul industrializat, apărând o fabrică de cherestea, proprietatea industrială Popovici și Costinescu, ultimul deținând și o fabrică de var hidraulic. De asemenea, în ianuarie 1892 a fost deschisă și o fabrică de cuie de fier, care avea 45 de angajați, români și germani. Din punct de vedere administrativ, comuna era reședința plaiului Peleșul din județul Prahova.

În 1925, Anuarul Socec consemnează că Sinaia avea sistem de canalizare și apă curentă, alimentată din izvoarele Peleșului și Vânturișului, precum și o uzină hidroelectrică de 1500 de cai-putere care alimenta sistemul de iluminat public electric.

Spre sfârșitul perioadei interbelice, Sinaia avea 3906 locuitori și era reședința plășii Sinaia din județul Prahova. În 1950, Sinaia a trecut în administrația raionului Câmpina din regiunea Prahova și, după 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, județul Prahova sa reînființat, Sinaia redevenind parte a acestuia.

Istorie monumentală

Castelul Peles , monument istoric
În orașul Sinaia se află unsprezece monumente istorice de arhitectură de interes național:

Cazinoul Sinaia (1912–1913);Hotelul Caraiman (1911); vila Alina Știrbei (1875, astăzi Circumscripția Financiară Sinaia); vila Emil Costinescu (1892, cu extinderi între 1918–1939);

ansamblul gării Sinaia, format din gara regală (1870) și gara de călători (1930–1940); casa istoricului Nicolae Iorga (1918); Hotel „Furnica” (sfârsitul secolului al XIX-lea); Hotel „Palace” (1911–1912);

vila Take Ionescu (începutul secolului al XX-lea); casa compozitorului George Enescu (1923–1926); mănăstirea Sinaia (1690–1695), ansamblu alcătuit din biserica „Adormirea Maicii Domnului”, paraclis, stăreție, chilii și zidul incintei vechi; nu în ultimul rând, ansamblul castelului Peleș (1873–1883), format din castelul propriu-zis, castelul Pelișor, castelul Foișor, vila Economat, uzina electrică (fostă moară a mănăstirii Sinaia),

Casa Ceramicii, vila Cavalerilor, vila Șipot, vila Casa Veche, vila Casa Nouă, vilele A, B și C, și parcul.Tot de interes național sunt și monumentul de for public reprezentat de bustul actorului Ion Iancu Brezieanu (1935) aflat în parc central „Dimitrie Ghica”, precum și monumental memoriale sau funerare din cimitirul eroilor din Primul Război Mondial (începutul secolului al XX-lea) și Cavoul lui Take Ionescu (1922) aflat în incinta veche a mănăstirii Sinaia .

Pe lângă acestea, lista monumentelor istorice din județul Prahova mai cuprinde și multe alte obiective din orașul clasificat ca monumente de interes local: șaizeci și trei de monumente de arhitectură (various case și vile) și un monument memorial sau funerar (crucea de mormânt a lui). ). Badea Cârțan — 1911).

Muzeul orașului Sinaia, cel mai nou obiectiv turistic al stațiunii, fostul Castel Stirbey este una dintre cele mai vechi reședințe de vacanță construite în Sinaia, în perioada 1874-1875, de prințesa Alina Stirbey și soțul ei, generalul Ioțiffeleă Jacob Emanuillefhiters.

Domeniul Stirbey din Sinaia este considerat a fi fost unul dintre cele mai frumoase domenii aparținând familiilor. Castelul care are arhitectura specifică stilului romantic german, tipic stațiunilor montane, era înconjurat de un parc natural, iar fațada se oglindea într-un mic lac natural alimentat de un pârâu. În apropierea castelului, în același parc, se află și o capelă a familiilor Stirbey, pictată de Gheorghe Tattarescu.

Unitati de Turism populare

În Sinaia se află câteva posibilități de practicare a sporturilor de iarnă:

Cazare in Sinaia

Party de schi

Denumirea Pârtiei, Gradul de dificultate, Lungimea pârtiei, Diferența de nivel.
1. Valea Dorului mediu 900m 180m
2. Valea Soarelui mediu 900m 180m
3. Carp dificil 2500m 600m
Trasee de schi
.

Denumirea Partiei

Gradul de dificultate

Lungimea partii

Diferența de nivel
4. Scândurar mediu 455m 150m
5. Drum de Vară mediu 2900m 600m
6. Turistică mediu 2800m 440m
7. Drum Vechi ușor 4000 m.

Locuri de servit masa in Sinaia

Nu puteți vizita Sinaia fără a parcurge diverse sale opțiuni de luat masa și a încerca unele dintre mâncărurile delicioase din bucătăria locală și internațională. Nu ratați restaurante din Sinaia când vă planificați călătoria.

Harta Turistica Sinaia